Formațiunea Burgess Shale din British Columbia, Canada, ascunde multe fosile de vietăți fascinante, care stau ca mărturie a evoluției vieții pe Pământ. Una dintre acestea este și Habelia optata – strămoșul de acum 508 milioane de ani al scorpionului și al altor chelicerate. Acesta era un prădător foarte capabil, dotat cu armură pe corp și 5 perechi de mandibule.
Și în zilele noastre, oceanele sunt pline de creaturi misterioase despre care știm foarte puțin. Acum 508 milioane de ani, în timpul Exploziei Cambriene, viața acvatică ar fi fost la fel de fascinantă și diversă – iar despre aceasta știm chiar mai puține lucruri! În perioada Cambriană, vietățile acvatice au început să se diversifice și să dea naștere primilor prădători – unul dintre ei a fost și Habelia optata.
Habelia optata a fost descrisă pentru prima dată acum mai bine de 100 de ani, după fosile găsite în celebra formațiune Burgess Shale din British Columbia, Canada. Creatura arăta ca ceva desprins dintr-un film SF – avea cinci perechi de mandibule, armură pe corp și putea să crape carapacea dură a trilobitilor mici cu capul său ca un “briceag”. În ciuda dimensiunilor sale reduse – aproximativ 2 cm lungime – Habelia era un prădător foarte capabil, dotat cu toate “armele” necesare pentru supraviețuirea în apele cambriene.
Un studiu mai detaliat al acestei creaturi bizare care a trăit acum mai bine de 500 de milioane de ani a scos la lumină aspecte evolutive fascinante. Habelia optata a fost, în mod evident, un artropod, întrucat prezintă un corp segmentat, exoschelet și membre segmentate, însă o analiză detaliată a fizionomiei sale o plasează în subdiviziunea chelicerata, ca strămoș apropiat al crabilor potcoavă, scorpionilor, arahnidelor și păianjenilor de mare. Aceasta este o descoperire foarte importantă, deoarece oferă răspunsuri la multe întrebări legate de evoluția cheliceratelor și nu numai.
“Acum putem explica, de exemplu, de ce crabii potcoavă au o pereche de membre subdezvoltate la baza capului. Acestea sunt relicvele unor membre formate în totalitate, întrucât se pare că cheliceratele au avut capete cu cel puțin șapte perechi de membre.”, a declarat Cédric Aria, cercetător la Nanjing Institute of Geology and Palaeontology, principalul autor al studiului asupra creaturii din BMC Evolutionary Biology.
Pentru a studia viețuitoarea în detaliu, cercetătorii au analizat 41 de specimene de Habelia optata, măsurând cu atenție fiecare fosilă pentru a realiza reproduceri 3D fidele ale acestui prădător din perioada Cambriană. Astfel, au descoperit faptul că Habelia folosea un membru atașate de cap pentru a sfărâma lucruri, în timp ce artropodele moderne folosesc același membru pentru a se deplasa. Este posibil ca anumite mandibulele specializate să fi fost folosite în același mod în care insectele moderne folosesc antenele.
Cédric Aria a declarat faptul că, în ciuda vechimii sale, creatura avea o anatomie extrem de sofisticată: “Este mult mai complexă decât multe chelicerate din zilele noastre”. Dotată cu toate armele puternice necesare unui prădător, Habelia optata putea să crape și carapacea dură a trilobitilor mici. “Acest mecanism complex de membre și mandibule au făcut-o pe Habelia un prădător de excepție, în ciuda dimensiunilor sale reduse. Era, cu siguranță, foarte mobilă și extrem de eficientă în sfărâmarea prăzii”, declară Aria.
Formațiunea Burgess Shale ascunde în continuare fosile de la nenumărate vietăți din trecut – precum Habelia optata – care ne ajută să înțelegem mai bine felul în care a evoluat viața pe Pământ. Habelia este doar un exemplu dintre sutele de creaturi care s-au adaptat mediului în moduri excepționale și au dus la nașterea vietăților pe care le știm în zilele noastre.
Sursă: Smithsonian, Phys.org
