Una dintre expedițiile recente din regiunea antarctică a dus la descoperirea unei spectaculoase păduri antice. Veche de aproximativ 260 de milioane de ani, pădurea fosilizată din Antarctica stă mărturie asupra faptului că acest continent, acum înghețat, era cândva acoperit de păduri.
Dacă vorbim despre Antarctica, primele cuvinte care ne vin în minte sunt “zapadă”, “gheață” sau “frig”, dar se pare că nu am fi spus același lucru acum aproximativ 260 de milioane de ani. Descoperiri recente atestă faptul că îndepărtatul continent a fost cândva acoperit de păduri bogate.
În urma unei expediții organizate în anul 2016, cercetătorii Erik Gulbranson și John Isbell au făcut o descoperire surprinzătoare. În timp ce căutau fosile, cei doi au descoperit fragmente fosilizate ale celei mai vechi păduri din regiunea polară sudică găsită până în prezent. Cu toate că încă nu au datat-o cu precizie, ei bănuiesc că această pădure este veche de aproximativ 260 de milioane de ani.
Cercetătorii au identificat 13 fragmente fosilizate ce provin de la copaci antici. După spusele lui Erik Gulbranson, profesor la University of Wisconsin – Milwaukee, “întregul continent era mult mai cald și mai umed față de cum este în prezent”. Așadar, în loc de gheață, am fi putut admira un peisaj cu păduri dense și plante rezistente la schimbările extreme de temperatură polară, la fel ca pădurile din Siberia zilelor noastre.
La fel ca aproximativ 95% din toate viețuitoarele de pe Pământ, pădurea fosilizată din Antarctica a avut de suferit după marea extincție Permiană, când efectul de seră rezultat în urma erupțiilor vulcanice a dus la dispariția a mai bine de 90% din speciile marine și 70% din speciile de animale terestre, precum și a plantelor care populau Pământul. Rămășițele fosilizate acoperite de cenușă vulcanică descoperite in Antarctica au păstrat particularitățile biologice și chimice ale copacilor antici, ceea ce oferă oamenilor de știință o șansă unică de a învăța mai multe despre acest ecosistem fascinant.
Înainte de extincția Permiană, pădurile din regiunea polară sudică erau dominate de o specie de copac din genul Glossopteris, conform declarațiilor lui Gulbranson pentru Live Science. Aceștia erau copaci imenși, care atingeau între 20 și 40 de metri înălțime și aveau frunze plate mai mari decât antebrațul unei persoane. Gulbranson spune că, în urma dezastrului produs la finalul perioadei Permiane, pădurile nu au dispărut în totalitate, ci s-au schimbat. Cu toate că Glossopteris nu a rezistat, alte specii de copaci i-au luat locul, inclusiv câteva specii înrudite cu ginko din zilele noastre.
Studiul asupra specimenelor fosilizate poate să clarifice cum anume s-au produs aceste schimbări de vegetație din Antarctica și ce anume le-a provocat. Totodată, specimenele fosilizate ne pot spune multe despre felul în care aceste plante erau adaptate la clima din regiunea polară sudică și ne pot oferi o perspectivă unică asupra unui ecosistem demult dispărut.
Surse: National Geographic, Live Science
