Brahiopodele sunt o clasă de nervertebrate marine cu cochilie formată din doua părti asimetrice şi cu două braţe pe laturile gurii. Brahiopodele au o istorie foarte lungă de viață pe Pământ, de cel puțin 550 de milioane de ani. Ele apar pentru prima dată ca fosile în rocile din cea mai timpurie epocă Cambriană, iar descendenții lor supraviețuiesc, deși relativ rar, în oceanele și mările de astăzi. Au fost deosebit de abundente în timpul Paleozoicului (acum 248–545 milioane de ani) și sunt adesea cele mai comune fosile din rocile din acea epocă.
Deși relativ rare, brahiopodele moderne ocupă o varietate de habitate de pe fundul mării, de la tropice până la apele reci din Arctica și, în special, Antarctica. Spre deosebire de bivalve, ele se găsesc doar in mediu marin și au cochilia formată din doua părti asimetrice.
Brahiopodele sunt practic lipsite de apărare, iar coaja lor, care cuprinde organele animalului, este singura protecție împotriva prădătorilor. Majoritatea sunt atașate permanent printr-o tulpină cărnoasă (pediculul) de o suprafață tare, pe fundul mării și sunt incapabile să urmărească în mod activ hrana. Câteva specii se pot atașa direct de sedimentul moale, iar altele rămân neatașate. Deschiderea și închiderea cochiliei permite trecerea curenților de apă purtători de alimente prin ea pe care apoi animalul il filtrează pentru hrană.
