Caii sunt mamifere erbivore cu copite, membrii ai genului Equus, care au apărut pentru prima oară acum 45 – 55 de milioane de ani, în epoca Eocenă. Ei au început să fie domesticiți de către oameni undeva în jurul anului 4000 înaintea erei noastre.
Caii sunt adaptați să alerge, acest lucru permițându-le să scape rapid de prădători și posedă un excelent simț al echilibrului precum și un mecanism puternic de “luptă sau fugă”. Legat de această nevoie de a fugi de prădători în sălbăticie este o trăsătură neobișnuită: caii sunt capabili să doarmă atât în picioare, cât și întinși, caii mai tineri tinzând să doarmă mult mai mult decât adulții. Femelele, numite iepe, își poartă puii timp de aproximativ 11 luni, iar un cal tânăr, numit mânz, poate sta și alerga la scurt timp după naștere. Majoritatea cailor domestici încep să se antreneze sub șa sau în ham între doi și patru ani. Ei ajung la o dezvoltare completă a adulților până la vârsta de cinci ani și au o durată medie de viață între 25 și 30 de ani.
Caii sunt adaptați la pășunat. La un cal adult, există 12 incisivi în partea din față a gurii, adaptați să muște iarba sau alte vegetații. În partea din spate a gurii există 24 de premolari și molari adaptați pentru mestecat.
Caii și oamenii interacționează într-o mare varietate de competiții sportive și activități recreative necompetitive, precum și în activități de lucru, cum ar fi munca de poliție, agricultura, divertisment și terapie. Caii au fost folosiți istoric în război, timp în care s-a dezvoltat o mare varietate de tehnici de călărie și conducere, folosind multe stiluri diferite de echipamente și metode de control. Multe produse sunt derivate de la cai, inclusiv carne, lapte, piele, păr, oase și produse farmaceutice extrase din urina iepelor gestante. Oamenii oferă cailor domestici hrană, apă și adăpost, precum și atenția unor specialiști precum medicii veterinari și potcovarii.
