Carcharodontosaurus, cunoscut și ca T-Rex african, a fost unul dintre cele mai mari teropode carnivore, fiind mai mare decât Alosaurus și Tyrannosaurus, cu care este înrudit, dar posibil mai mic decât Spinosaurus și Gigantosaurus. Se bănuiește că a fost al doilea cel mai mare din familia de Carcharodontosauridae. Numele său vine de la grecescul karchar[os] – „zimțat, ascuțit” și odōn – „dinți”, la care se adaugă sufixul saurus – „reptilă”.
Carcharodontosaurus a trăit în Africa de Nord, în Cretacicul Mijlociu, acum 105 – 94 de milioane de ani. A fost un dinozaur carnivor care ajungea până la 12 – 13,3 metri lungime, cu o înălțime de pînă la 3,5 – 4 metri la șolduri și o greutate de până la 7,2 – 8 tone. Avea mandibule imense, cu dinți lungi și zimțați care ajungeau până la 20 cm. Acești dinți erau specializați pentru a străpunge și rupe carnea de pe pradă, mai exact sauropodul de mari dimensiuni Paralititan și un iguanodont numit Ouranosaurus.
Carcharodontosaurus avea un cap mare, mâini relativ scurte, dar mai lungi decât cele ale T-Rex-ului și destul de puternice. Fiecare deget se termina cu trei gheare cu care putea să apuce sau chiar să omoare o pradă de dimensiuni mai mici. Avea picioare lungi și musculare și putea să alerge până la 32 km/oră. Nu se știe totuși dacă făcea acest lucru, din cauza corpului său masiv.
Forma craniului și anatomia urechii interne a lui Carcharodontosaurus se aseamănă cu cea a crocodilienilor moderni. O altă descoperire arată faptul că porțiunea din creier responsabilă pentru miros era foarte mare, ceea ce înseamnă că probabil aveau un miros mai ascuțit chiar decât cel al câinilor moderni și care rivaliza cu cel al lui Tyrannosaurus. Auzul era și el foarte ascuțit, dar avea o vedere relativ limitată, din cauza poziției ochilor pe lateralele capului, în loc de în față.
Primele fosile au fost găsite în 1924 în Algeria, mai exact doi dinți care prezentau, la vremea respective, caracteristici unice. Câțiva ani mai tărziu, paleontologul Ernst Stromer a corelat cei doi dinți cu fosilele unui craniu parțial și schelet descoperite în 1914. Acestea constau într-un craniu parțial, dinți, vertebre, gheare și oase din șold și picioare.
