Palaeophis („șarpele antic”) este un gen dispărut de șerpi marini. Speciile din acest gen au trăit din perioada Cretacică până în epoca Eocenă, de acum aproximativ 70,6 până acum approximativ 33,9 milioane de ani.
Aceste specii variau ca mărime. Palaeophis casei este cel mai mic cunoscut, la 1,3 metri lungime, iar Palaeophis colossaeus, cunoscut dintr-o singură vertebră, este cel mai mare la limitele de mărime estimate pentru acest gen. Acesta din urmă avea o lungime de peste 9 metri și a fost unul dintre cei mai mari șerpi cunoscuți. Cu toate acestea, majoritatea speciilor din gen nu au fost la fel de mari. Palaeophis maghrebianus este și ea o specie de Palaeophis descoperita în Maroc și in Nordul Africii.
Speciile de Palaeophis au fost animale acvatice specializate, întrucât fosilele lor apar în principal în straturile marine, însă câteva rămășițe au fost găsite și în estuare. Studiile asupra vertebrelor de Palaeophis arată un grad ridicat de vascularizare, ceea ce sugerează că au avut un metabolism și o rată de creștere considerabil mai rapide decât șerpii moderni. Acest lucru poate sugera că Palaeophis, ca și alte reptile marine, cum ar fi Mosasaurii, s-ar fi putut dezvolta spre endotermie.
