Plesiozaurii sunt un ordin de reptile marine dispărute de mari dimensiuni, care au trăit în perioada Jurasică, acum 201 – 145 de milioane de ani, și în perioada Cretacică, acum 145 – 66 de milioane de ani. Numele vine din limba greacă de la plesios – “aproape de” și sauros – “reptilă”. Plesiozaurii se disting printr-un cap mic, un gât foarte lung și subțire, un corp mare, o coadă scurtă și două perechi de înotătoare mari și alungite.
Dinții de plesiozaur sunt simpli, lungi și subțiri, ușor curbați și circulari în secțiune. Vârful este ascuțit, iar întreaga lor suprafață prezintă striații fine.
Plesiozaurii atingeau până la 15 metri lungime și se hrăneau cu cefalopode, pești și alte viețuitoare, dinții lor fiind specializați pentru a prinde pești. Se miscau prin apă cu ajutorul înotătoarelor, iar gatul lor lung se poate să fi fost folosit la ghidaj în timp ce vânau. Plesiozaurii nășteau pui vii în apa, precum șerpii de mare. Este posibil ca puii să fi trăit în estuare până creșteau suficient de mari pentru a trece în larg.
